Nu va ganditi ca m-a lovit vreo invazie de insecte daunatoare. Cunoscuti de cei mai multi dintre noi, care ne torturam tastatura si ne benoclam ore in sir la monitor, sub denumirea sugestiva de "bugs", acestia sunt pur si simplu niste erori ce apar in cadrul unor programe sau jocuri video, ca urmare a neatentiei producatorilor in fazele de pre-alpha, alpha respectiv beta test si a grabirii lansarii produsului. In ziua de azi producatorii sunt mai asupriti ca sclavii din Evul Mediu, publisher-ul veghind asupra lor cu biciul "deadline" pregatit sa loveasca atunci cand se asteapta mai putin. Ar putea fi date multe astfel de exemple, dar sincer nu cred ca ar fi neaparat necesar intrucat din ce in ce mai multe produse lansate pe piata in zilele noastre sunt nefinisate, din cauza maniacilor de publisheri ce nu tin cont de riscuri. Datorita lor, sau mai degraba din cauza lor, de ceva timp a aparut un obicei foarte prost de a lansa programul/jocul in aceeasi zi cu un patch ce corecteaza un numar infim de probleme. Sau, si mai revoltator, am vazut cazuri unde, cu o saptamana inainte de data lansarii produsului respectiv a fost lansat patch-ul. Frumos, nu?

Pe de alta parte si un publisher prea ingaduitor care muta deadline-ul in functie de mofturile producatorilor poate duce la un esec, desi in teorie ar trebui sa fie invers. E adevarat ca ceea ce spun eu aici e un caz rar, dar daca stam sa ne gandim nu e greu pentru un producator care are drept zână intelegatoare un publisher moale sa faca un pas in directia gresita si s-o ia prin papusoi mai apoi. Voi lua exemplul cel mai elocvent din ultimele luni, si anume compania 3D Realms si al lor joc Duke Nukem Forever. Putini sunt cei care nu au auzit de acest titlu. Saracu' Duke a fost tinut in productie inca din '97 (adica de 12 ani), timp in care producatorii fie anuntau data de lansare, fie o amanau, ba se hotarau, ba se razgandeau, jocul trecand de la motorul grafic de Quake 2 la cel de Unreal, ajungand in cele din urma la cel de Unreal 3, totul culminand cu ironicul, dar totusi regretatul faliment al companiei. Greseala lor a fost, se pare, obsesia tehnologica, dorinta de a realiza cel mai aratos joc al momentului. Who da' fuck gives a damn about that? Daca are un gameplay sanatos, il are pe Duke, are actiunea furibunda si il are pe Duke (am mai zis asta?) atunci grafica poate sa se impiedice in cei mai mari pixeli ca tot succes ar scrie pe cutia jocului. Mai nou cica nu au dat faliment, ci doar vor continua ca o companie mai mica. Inutila miscare, zic eu. Daca n-ai fost in stare sa scoti un joc in 12 ani de zile cand beneficiai de un buget gargantuan si nenumarati angajati cum poti spera sa faci vreo branza acum, cand esti atat de limitat din toate punctele de vedere?

Asa ca in final care ar fi cea mai buna decizie? Sa lansezi produsul chit ca e infectat de bugs, riscand sa ai vanzari teribil de slabe, sau sa-l amani la nesfarsit pana cand colapsul financiar iti vine de hac, otravindu-ti astfel creatia(ca sa fac legatura cu titlul... sau credeati ca otrava le era destinata gandacilor? eeh, no such luck) la care ai asudat atata vreme?

*Si ca un sufix adus acestui post, ma gandeam sa amintesc de doua erori, una datatoare de peri albi iar alta comica. Prima eroare as defini-o ca un bug de care m-am lovit in timpul editarilor celor doua bloguri, manifestandu-se prin interschimbarea limbilor in cazul blogroll-urilor, dar oricum nu mai conteaza, fiindca am recurs la anumite schimbari la categoria asta. A doua eroare am depistat-o incercand sa vad daca functia de traducere a site-ului Google ma poate scuti de munca titanica de a traduce personal fiecare post. M-am inselat se pare, translatorul nefiind capabil sa se descurce cu imbarligata noastra limba. Ca sa intelegeti de ce am numit comica acea eroare, scrieti in caseta de text "vreau sa incep naibii" si vedeti raspunsul. :))

Un chestionar funny care va informeaza ce fel de bloggeri sunteti. Nu trisati in raspunsuri!

Personal iubesc site-ul Rotten Tomatoes. De ce? Review-urile de acolo mi se par cladite pe argumente solide, notele date peliculelor sunt stabilite pe niste criterii clare, toate astea pentru a-ti recomanda sau dimpotriva, pentru a te avertiza sa nu-ti arunci banii pe fereastra. Nu degeaba e cel mai faimos site de analize si recenzii. Dar nu asta vreau sa detaliez, ci vreau sa insist pe faptul ca reviewerii respectivi taie in carne vie cand redacteaza articolele, nu trec cu vederea niciun sughiţ al scenariului iar eu cel putin am ramas stupefiat cand am vazut ca filme ce imi facusera placere sa le vizionez au primit punctaje sub 50. De aici se evidentiaza niste standardele ridicate, dar pe deplin justificate. Insa regizorului Uwe Boll ar trebui sa-i fie creat un site special, pe masura capodoperelor sale, atat de originale si placute estetic precum faimoasa Nikita, ce face ca toate ecranele din tara sa para widescreen.

Principala ocupatie a lui Nea' Boll este coliziunea dintre jocurile video si filme, cu alte cuvinte adapteaza scenariile unor jocuri de succes in pelicule gandite cu orice organ numai cu creierul nu. Asa ca, francize ludice ca Alone in the Dark, House of the Dead, Blood Rayne, Postal sau Dungeon Siege au fost patate de un om complet incapabil si pe deasupra inabordabil. Brutala sa activitate regizorala nu pare sa cunoasca limite (lansarea sequelului Alone in the Dark II in toamna acestui an e doar un exemplu, in ciuda terciului care l-a reprezentat primul film) orice critica fiind primita cu o reactie violenta din partea acestuia, atat pe plan verbal verbal cat si fizic, adicatelea nea' Boll nu se sfieste sa-i numeasca "retardati" pe cei mai aprigi revieweri ce au avut tupeul sa-i desfiinteze munca, si nici nu se da in laturi in a-i provoca pe acestia la un meci de box. Da, ati auzit bine! Uwe Boll e un multi-talent fenomenal, atat de hiperactiv incat ubicuitatea sa l-ar face sa roseasca pana si pe Napoleon Bonaparte. Acuma, cat de bun ca boxer o fi habar n-am, dar cu siguranta nu poate fi mai rau decat modul stangaci de a juca rolul de regizor... pentru ca el numai regizor nu e.

Un factor ce l-a incurajat pe Boll sa-si continue masacrul cinematografic a fost o "gaura" in legislatia statului german, tara sa natala, conform careia statul nu taxeaza investitii in domeniul cinematografiei care nu aduc profit. Din pacate pentru el, aceasta lege a fost abrogata la 1 ianuarie 2006, insa, din pacate pentru noi, aceeasi anomalie mai exista inca si in legislatiile altor tari. Intrebarea mea e oarecum fireasca: vom scapa vreodata de omul ăsta?

Decat sa explic proverbul "Ce-i prea mult strica!" ma voi lega de un altul care spune ca "o gluma scurta e una reusita". In cazul subiectului de fata, desi gluma nu facea parte din ecuatie ci se dorea realizarea unui serial profesionist, in cele din urma a devenit o lălăială (ergo, o gluma proasta) care in ciuda calitatii slabe a reusit sa se intinda pe parcursul a peste 9000(!) de episoade: Tanar si Nelinistit... desi, avand in vedere cat timp a trecut de la tineretea personajelor originale (si implicit a actorilor) mai corect ar fi Stafidit si Potolit. Nu e vorba ca nu pot pricepe nici in ruptul capului cum de a rezistat atat, ci nu pot intelege mania asta de a drege constant busuiocul intrucat, privind in retrospectiva, si-au dat seama si regizorii de propria urzeala gaurita amatoriceasca, dar din pacate pentru ei constientizarea greselilor nu i-a invatat minte sa nu le mai repete sau sa se opreasca naibii. Vesnica reteta aplicata e una simpla: diluarea firului epic intr-un asemenea hal incat un singur episod poate fi rezumat intr-o propozitie tip S+P. Serialul acesta nu are un singur fir epic ci mai multe ce se desfasoara in paralel, cu rare momente de intersectie, dar in mare, relatarea povestii nu e arborescenta ci nesimtit de liniara, iar motivul declansarii unui conflict e tras de par, pueril si cliseic. Dar cu toate acestea serialul nu a murit, ba inca o duce bine si chiar in momentele in care tastez se finalizeaza episodul 9186 (pe bune). Hilar e ca unii actori, copii dar si adolescenti, si-au inceput cariera inca din scutece, pe platourile de filmare a matusalemicului serial.

In postul urmator voi vorbi despre Uwe Boll si peliculele sale mediocre...

Cu intarziere si continut nu foarte intins, pentru ca nu am zabovit prea mult acolo, pot spune doar ca am ramas cu saliva-n vant si mandibula-n pamant. C'apoi deh, o expozitie e menita sa-ti excite globul ocular, dar cand de la contactul vizual cu ambarcatiunile se trece la contactul vizual cu pretul, scris cu cifre de marimi picometrice, parca te cam doare sufletelul ca nu esti fericitul miliardar ce va cumpara una. Dar cum n-am vazut pe nimeni sa se inghesuie (lucru de asteptat, dealtminteri) m-am multumit doar cu vizitarea interiorului unui yacht Azimuth, al doilea ca pret din intreaga expozitie. Cu cateva clipe inainte de a urca la bordul lui se intorsese si Azimuth Supremus, ăl mai scump dintre toate, umplut pana la (ne)refuz de suga' babes, ce fusese inchiriat de Ilknur Pintilie (la cat de anorexica pare la tv ai zice ca e macar inalta, da' de unde) si inca o reporterita de la Antena 1. Anyway, a mea mama nu si-a putut stapani uimirile verbale la vederea interiorului, care recunosc, m-a vrajit si pe mine, dar am incercat sa pastrez o oarecare atitudine neutra, cu un zambet bonus, nu de alta, dar nu doream sa fiu perceput de ghid ca fiind proaspat iesit dintr-un bunker subteran. Just an obsession of mine! :P

In continuare o poza cu mine si un scurt filmulet in care "voiam" sa cuprind toate ambarcatiunile, pana cand m-a sabotat bateria :))